Vlaicu Vodă

Cu o acțiune plasată la finalul secolului al XIV-lea, drama istorică Vlaicu Vodă de Alexandru Davila (1902) are în centru figura domnitorului Țării Românești, în lupta sa pentru independență, zădărnicită de uneltirile venite chiar din mijlocul familiei. După victoria împotriva rigăi Ungariei, Ludovic de Anjou, zădărnicite printr-o uneltire a Doamnei Clara, mama vitregă a lui Vlaicu (Vladislav IV Basarab), acesta se vede silit să se retragă la Curtea de Argeș și să își lase ca ostateci la Gomneh sora şi cumnatul. Nemaiavând libertate totală de mișcare, Vlaicu Vodă încearcă să realizeze alianțe care să îi confere putere, astfel că vrea să o căsătorească pe Anca, sora sa, cu craiul sârb Simion Stareț. Doamna Clara, sprijinită de baronul Kaliany, ambii dorind să transforme Tara Românească într-un principat vasal regelui maghiar, îi întoarce pe boieri împotriva lui Vlaicu și chiar pe Mircea Basarab, pe care îl încurajează să se căsătorească cu Anca. În ajutorul său vine Român Gruie, care îi fusese întotdeauna credincios, dar care este ucis de Mircea Basarab, acesta înțelegând în final că fusese doar o unealtă în mâinile dușmanilor lui Vlaicu Vodă. Este momentul când își asumă rolul de apărător al acestuia, așa cum fusese până atunci Român Gruie. Un erou tragic în vremuri tulburi, Vlaicu Vodă reflectă destinului poporului român, nevoit să rabde, să se lupte mereu împotriva vitregiilor sorții, să știe când să acționeze cu prudență și când să atace fără milă.