Rigoletto

Operă în trei acte şi patru tablouri de Giuseppe Verdi
Libretul de Francesco Maria Piave (după drama “Regele se amuză” de Victor Hugo)
Spectacol în limba italiană
Actul I Tabloul I
Bal la curtea Ducelui de Mantua. Libertin, recunoscându-şi aventurile (Questa o quella per me pari sono – Pentru mine toate femeile sunt la fel), ducele are de gând să cucerească o tânără fată, pe care a întâlnit-o într-o biserică. Nu-i cunoaşte numele, dar ştie unde este locuinţa ei. Acolo ea primeşte un vizitator misterios. În timpul balului, ducele încearcă să lege o conversaţie sentimentală cu contesa Ceprano. În prezenţa soţului ei, Rigoletto nu ezită să-l sfătuiască pe duce să scape de contele Ceprano. Cum toţi curtenii au de reproşat lui Rigoletto câte ceva, ei acceptă propunerea lui Borsa: o răzbunare imediată!
La bal soseşte venerabilul conte Monterone: el acuză public pe duce că i-a răpit fiica. Din nou Rigoletto desfăşoară verva lui crudă împotriva celui ofensat. Monterone, arestat, îl blestemă.
Tabloul II. Noaptea
Rigoletto în faţa unei case ascunse de ziduri înalte. Îl obsedează blestemul. Din întuneric se zăreşte silueta unui necunoscut. Este Sparafucile, un ucigaş plătit, care îşi oferă serviciile. Rigoletto reţine locul unde acesta poate fi găsit. Apoi se gândeşte la semănarea lui cu omul care l-a îndemnat să-l caute, dacă ar dori să ucidă pe cineva. (Pari siamo – Câtă asemănare, ..., Eu cel cu vorba, El cu pumnalul, eu sunt cel care râde, el cel care ucide). Din nou invocă cu groază, blestemul. Casa în faţa căreia se află este propria lui locuinţă. Acolo stă, ascunsă de zidul înalt şi păzită de o femeie, fiica lui, Gilda. Cere Gildei să nu părăsească adăpostul. Ea îl asigură că nu iese decât la biserică. Un zgomot îl nelinişteşte. Deschide poarta şi pentru o clipă iese în stradă. Ducele, care cunoştea locul, se strecoară în curte. Giovanna, însoţitoarea Gildei, îl protejează. Rigoletto, cumva liniştit, pleacă.
În faţa tânărului care îi cade la picioare Gilda crede toate declaraţiile. Ele îi par bucuria sentimentală de mult visată. Tânărul afirmă că este student şi se numeşte Gualtier Maldé. Se aud zgomote în stradă. Gilda îl imploră să plece (aria Caro nome). De partea cealaltă a zidurilor, curtezanii conduşi de Marullo şi Borsa s-au strâns pentru a răpi pe tânăra fată despre care ei cred că este amanta bufonului. Neliniştit, Rigoletto revine spre casa lui. Marullo îi explică motivul pentru care toţi sunt acolo: îi vor asculta sfatul şi vor răpi pe Contesa Ceprano. Hotelul ei particular este la capătul străzii. Rigoletto îi crede şi, cu entuziasm, acceptă să le ţină scara. Dar cere o mască. I le aduce. Marullo i-o fixează cu o batistă care îi ascunde ochii şi urechile. Rigoletto participă la răpirea Gildei. Lăsat repede singur, înţelege: blestemul îl urmăreşte.
Actul II
Un salon în palatul ducal. Ducele a găsit pustie casa în care locuia Gilda. Este sincer întristat de dispariţia ei. Curtezanii îl lliniştesc: fata îl aşteaptă în palat.
Rigoletto intră: la început pare indiferent şi sigur de sine. Înţelege repede că toate spaimele lui sunt confirmate: ducele a cerut să nu fie deranjat! Cere imperios să-şi vadă fiica. Curtezanii sunt uimiţi că bufonul schilod are un copil. O femeie l-a iubit!El ameninţă, imploră (aria Cortiggiani).
Pe neaşteptate, Gilda intră în cameră. Adevărul este evident. Pentru Rigoletto nu mai există decât o singură dorinţă: răzbunarea. Gilda iubeşte însă pe duce.
Actul III
Pe malul râului Mincio, noaptea. O tavernă. Aici locuieşte Sprafucile, împreună cu sora lui, Maddalena. Ea îi ademeneşte pe trecători. Dar şi ducele caută o nouă aventură. Informat, Rigoletto o aduce pe Gilda. Ducele soseşte: este de obicei, elegant, sigur de sine, nepăsător faţă de femei (La donna e mobile/ Femeia este schimbătoare). Când intră Maddalena, el începe manevrele unei declaraţii sentimentale (Bella figlia dell’amore…).
De afară, Gilda şi Rigoletto observă mişcarea din interior, unde se află şi Sparafucile. Este momentul celebrului cvartet din Rigoletto. (El a fost transpus şi de Franz Liszt, într-o remarcabilă piesă pentru pian).
Rigoletto o trimite pe Gilda să-şi schimbe hainele, pentru a putea fugi din Mantua. Apoi, pune la cale „contractul” şi cu Sparafucile. Înainte de miezul nopţii ducele va fi ucis.
Maddalena îi propune fratelui ei să-l cruţe pe tânărul cavaler. Sparafucile acceptă să-l ucidă pe cel dintâi trecător care va cere adăpost. Gilda revine, îmbrăcată în haine bărbăteşti. Ea a ascultat dialogul celor doi. Iubirea ei pentru duce îi dictează supremul sacrificiu: bate la uşa tavernei. Sparafucile loveşte. Aşa cum a fost contractul, trupul neînsufleţit este predat într-un sac după care Rigoletto s-a întors. Se prăbuşeşte să arunce sacul în apă, dar se opreşte, cutremurat de vocea ducelui care se aude din interiorul tavernei. Rupe sacul şi îşi descoperă fiica, muribundă. În faţa cadavrului Gildei, Rigoletto ştie că forţa blestemului a fost mai puternică decât iubirea lui.