Părinți teribili

Există scrieri excepţionale ale secolului al XX-lea, piese scrise impecabil, care conţin o poveste cu conflict puternic, piese care s-au jucat, cu deosebit succes, în toată lumea.
Unul dintre asemenea texte este și Părinţii teribili de Jean Cocteau. Este o poveste tulburătoare, despre viaţă şi moarte, despre legătura dintre părinţi şi copii (o relaţie la limita patologicului), într-un spectacol în care râsu’-plânsu’ e mereu prezent. Comicul şi tragicul sunt atât de bine întreţăsute, încât hohotele publicului se transformă în fior de emoţie, aproape de lacrimă. Este povestea unui tată, care se simte singur acasă, între soţie cumnată şi fiu şi caută scăpare în braţele unei tinere deosebit de frumoasă. Este şi povestea unei mame, care îşi trădează soţul apropiindu-se periculos de mult de fiu, pe care nu vrea să-l scape din mână. Este şi povestea fiului, care doreşte să fugă din braţele mamei, şi se refugiază în braţele unei tinere – întâmplător, iubita (neştiută) a tatălui.
Cum se sfârşeşte o asemenea dramă picurată cu haz veţi putea afla doar văzând spectacolul pe scena Teatrului de Comedie.
Piesa de teatru a beneficiat de o ecranizare realizată chiar de Jean Cocteau. Autorul a ales să apeleze la aceeaşi distribuţie pe care a folosit-o pe scenă, adică Jean Marais, Josette Day şi Yvonne de Bray, iar cronicile la film au fost copleşitoare.