Omul care a văzut moartea

Spectacol prezentat de Teatrul Toma Caragiu din Ploiești

Salvat de la sinucidere, un tânăr, „vagabondul“, profitând de senzaţia pe care această întâmplare o stârneşte, pătrunde în lumea bună în care până atunci nu ar fi avut acces. E un ştrengar obraznic, dezgheţat, cu simţul prompt al oportunităţii şansei ce i s-a oferit. Are umor, are şi farmec, aşa încât nu-i trebuie mult ca să-i cucerească pe (mai) toţi. Sau, în orice caz, să-i zăpăcească. Autorul agaţă intervenţiilor lui de histrion (junele fusese o vreme actor) şi o trenă de, cam moralizatoare, poezie: „sunt omul care a văzut moartea, şi-am cunoscut preţul vieţii. Voi nu ştiţi cât de frumoasă e viaţa!... Am vrut să v-aduc ceva din vântul depărtărilor, descătuşarea. Lăsaţi-mă să plec: mă cheamă viaţa... libertatea!...“ Omul care aduce „descătuşarea“ se arată dibaci şi în politichie, el propulsându-şi salvatorul, podgoreanul Alexandru Filimon, în postul de primar, pentru care în urbe se dă o bătălie acerbă.