Atenție! Piesa conține scene cu limbaj licențios. Accesul copiilor sub 16 ani este interzis.
Ea are o mamă cu personalitate. Poate cu prea multă personalitate. Mai are și un cățel de care se îngrijește ca de un copil. Împreună, urmează un program riguros, pe care îl respectă cu sfințenie. Trăiește fiecare sentiment la intensitatea maximă. Luptă cu depresia și nu se lasă învinsă. Are mult umor, uneori cam cinic, dar el o ajută să meargă mai departe.
Ea scrie un roman. Vorbește despre boala ei ca despre un iubit, care o ține în brațe prea strâns, care o sufocă din prea multă pasiune. Este s...
Atenție! Piesa conține scene cu limbaj licențios. Accesul copiilor sub 16 ani este interzis.
Ea are o mamă cu personalitate. Poate cu prea multă personalitate. Mai are și un cățel de care se îngrijește ca de un copil. Împreună, urmează un program riguros, pe care îl respectă cu sfințenie. Trăiește fiecare sentiment la intensitatea maximă. Luptă cu depresia și nu se lasă învinsă. Are mult umor, uneori cam cinic, dar el o ajută să meargă mai departe.
Ea scrie un roman. Vorbește despre boala ei ca despre un iubit, care o ține în brațe prea strâns, care o sufocă din prea multă pasiune. Este senzuală, inteligentă, spirituală. Iese la agățat, la shopping, în parc. Merge deseori la clinică. Și scrie. Scrie cu pasiune. Își pune întrebări despre sensul vieții, despre rostul suferințelor îndurate, despre Dumnezeu.
Textul spectacolului este scris de Claudiu Sfirschi-Lăudat ca o „improvizație liberă” pe marginea unor opere literare semnate de scriitoarea Margarita Karapanou, care s-a luptat întreaga sa viață cu tulburarea maniaco-depresivă. Personajul principal al spectacolului, Lora, reflectă trăirile reale încercate de scriitoare, fiind condusă de autorul textului în fața spectatorului român pentru a povesti o experiență a unei lumi înfricoșătoare, bântuită de spectrul unei boli oarbe, care nu își alege victimele.
Virginia Woolf, Anne Sexton, Edgar Allan Poe, Tennessee Williams şi alţi scriitori de seamă apar ca nişte fantome îndărătul replicilor scurte, ca niște fișe clinice, se amestecă printre rândurile uneori crude, alteori de un umor grotesc, dar mereu pline de speranţa că, odată şi-odată, va veni izbăvirea. Prin moarte sau prin scris. Și, în cele din urmă, aceasta vine ca un dar dumnezeiesc, se transsubstanțializează prin scriitură, devine operă de artă, literatură, un mesaj plin de speranță, printr-o „punere în abis” care știe atât de multe despre abis.
Comentează