Nunzio

Spectacol lectură, în prezenţa autorului, şi urmat de discuţii cu publicul.

Două singurătăţi care convieţuiesc, doi bărbaţi la marginea vieţii. Sunt închişi în spaţiul delimitat de o bucătărie, în jurul unei mese care domină centrul acelui unic univers care înseamnă casă, refugiu, bârlogul unde amândoi se ascund: de sine, de lume. Amândoi sunt incapabili să-şi hotărască singuri destinul, unul este mereu pe drumuri pentru a duce la bun sfârşit sarcini misterioase, poate în calitate de killer, nevoit să respecte ordinele unui misterios mandatar, celălalt găsindu-şi sprijin în pastile şi în lumina candelei aprinse
în faţa icoanei, refuzând să recunoască existenţa bolii care-l ucide.
Nunzio este o piesă compusă dintr-un singur act, în dialect messinez, cu un dialog strâns făcut mai ales din schimburi de întrebări şi răspunsuri, un dialog obsesiv prin caracterul său repetitiv. Astfel, repetiţia circulară devine măsura sa şi oglinda fidelă a unei situaţii fără ieşire. Ideea morţii, care nu este niciodată numită, este punctul ideal de întâlnire al singurătăţii celor doi protagonişti. Cea a lui Pino datorată meseriei. Cea a lui Nunzio care vine treptat, din cauza otrăvii din fabrică, din cauza prafului inhalat la locul de muncă, împotriva căreia prea puţin pot lupta pastilele oferite cu generozitate de patron. În Nunzio nu există însă riscul de a cădea în patetisme. Dimpotrivă, cheia privilegiată este mai degrabă o comicitate severă şi neatentă, construită pe trupurile interpreţilor, clowni lipsiţi de context şi înclinaţi spre o aparentă imobilitate, de fapt o reţea subtilă de acţiuni şi reacţii care se recrează în fiecare seară. Şi în acele trupuri, mereu conştiente că se află pe
o scenă, în intimitatea limbii lor, în complicitatea gesturilor lor, citim o disperată voinţă de rezistenţă umană.

Intrare liberă, în limita locurilor disponibile.