Nerecomandat copiilor sub 12 ani.
Un spectacol scris în glumă, jucat în glumă, dar care a ajuns o întîmplare foarte serioasă. O întîmplare unde se abordează tot felul de teme superficiale (cotropirea actorului de către personaj, trădarea în iubire, etc.) și o sumedenie de teme fundamentale (tăierea colțului de la unghia de la degetul mare, proporția votcă-suc în Bloody Mary). Între aceste două limanuri, cuprinsul este surprinzător de eclectic, deopotrivă tragi-comic.
Noi 4” are calitatea de a fi o montare gustată de public, datorită unei construcţii aparent simple şi supuse unei reţete, ...
Nerecomandat copiilor sub 12 ani.
Un spectacol scris în glumă, jucat în glumă, dar care a ajuns o întîmplare foarte serioasă. O întîmplare unde se abordează tot felul de teme superficiale (cotropirea actorului de către personaj, trădarea în iubire, etc.) și o sumedenie de teme fundamentale (tăierea colțului de la unghia de la degetul mare, proporția votcă-suc în Bloody Mary). Între aceste două limanuri, cuprinsul este surprinzător de eclectic, deopotrivă tragi-comic.
Noi 4” are calitatea de a fi o montare gustată de public, datorită unei construcţii aparent simple şi supuse unei reţete, la nivel dramaturgic. În esenţă, însă, textul Liei Bugnar reuşeşte să rămână în permanenţă în dialog (a se citi „dispută”) cu el însuşi, oferind asumat doza de telenovelă, pentru ca în minutul următor să-i arate ironic faţa din spate, obligându-şi publicul să îl urmeze. Să se emoţioneze şi să râdă de propria emoţie în acelaşi timp. O distanţare de tip brechtian, atât în scriitură, cât mai ales în interpretare şi mai ales în cazul Mariei Obretin, care jonglează între cele două planuri şi cu inteligenţă, şi cu subtilitate, şi cu feminitate, şi cu o teatralitate asumată, controlând în permanenţă cantitatea de emoţie… Ceea ce e un experiment mai puţin încercat în teatrul autohton, tributar metodei stanislavskiene. (Monica Andronescu – Yorick.ro)
Comentează