Ne vom revedea în anul care a trecut

În sala de așteptare a unui aeroport, două cupluri într-un spațiu de tranzit, asemănător cu sufletele lor. O fantezie extremă sau un joc pe care îl jucăm cu toții? Povestea respiră în același timp cu noi, fiind un spectacol dedicat zilei de azi la întâlnirea dintre generații... “viața ca un aeroport”, în care oamenii vin și pleacă, în care iubirile se învârt precum călătoriile.

Asa cum spune Ștefan Caraman, piesa este precum o femeie în miezul vârstei, te seduce instant și-ți activează nesiguranța. Este despre iubire, sau mai degrabă despre iubiri; iubirile costă tocmai pentru că sunt gratuite, ne fac plăcere pentru că sunt dureroase și sunt veșnice tocmai pentru că durează foarte puțin. Cât un tranzit dintre avionul de Hamburg și cel de Praga. Sau cam așa ceva.