La Bohème

*Pentru acest spectacol vârsta minimă recomandată este de 14 ani!
Operă în patru acte de Giacomo Puccini.
Libretul de Giuseppe Giacosa şi Luigi Illica, după romanul “Scènes de la vie de bohème” de Henri Murger
Spectacol în limba italiană supratitrat în limba română.
ACTUL I
La mansardă
Paris, ajunul Crăciunului. De la fereastra mansardei în care locuiește, poetul Rodolfo privește gânditor acoperișurile Parisului înzăpezit, în timp ce Marcello, prietenul său, pictează. Înfrigurat, Rodolfo decide să ardă manuscrisul pe care îl avea în lucru, pentru a putea menține aprins focul în șemineu. Sosește filozoful Colline, prietenul celor doi; curând apare și muzicianul Schaunard, care aduce un coș cu mâncare, vin și lemne pentru foc, povestind prietenilor săi șiretlicul prin care a reușit să obțină o sumă de bani de la un englez bogat.
Cei patru prieteni se hotărăsc să petreacă la cafeneaua Momus din Cartierul Latin. Plecarea se amână din cauza lui Benoit, proprietarul, care a venit să încaseze chiria. Încercând să-i abată gândul de la bani, tinerii îi oferă de băut și îl provoacă pe bătrânul caraghios să vorbească despre aventurile lui amoroase. Apoi, prefăcându-se indignați de frivolitatea proprietarului, îl alungă scăpând și de această dată de plata chiriei. Tinerii pleacă, lăsându-l în urmă pe Rodolfo. Acesta mai rămâne un timp în mansardă, finalizând un articol pentru ziarul la care lucra.
O bătaie timidă la ușă îl întrerupe. Este Mimi, vecina lui, căreia i s-a stins lumânarea și îi cere lui Rodolfo permisiunea de a-și aprinde lumânarea de la șemineul lui. Fetei i se face rău și începe să tușească; Rodolfo, atent, o ajută, însoțind-o până la ușă. Mimi își amintește că a uitat cheia și se întoarce. Lumânarea se stinge din nou, din cauza curentului. În întuneric, mâinile celor doi se întâlnesc și între tineri se naște o idilă.
Cu un imbold spontan, cei doi se hotărăsc să plece împreună la cafeneaua unde ceilalți prieteni îl așteptau pe Rodofo.
ACTUL II
Cartierul Latin
Străzile Cartierului Latin din Paris sunt pline de lume și prăvălii. De la un vânzător ambulant, Rodolfo îi cumpără iubitei lui o bonetă roz. Fata este prezentată celor trei prieteni care o primesc cu simpatie printre ei. Pe trotuar trece vânzătorul de jucării Parpignol înconjurat de strigătele bucuroase ale copiilor. Marcello este copleșit de tristețe, fiind dezamăgit în dragoste.
Cu totii se asează în jurul unei mese din cafeneaua Momus. În local intră Musetta, fosta iubită a pictorului. Îmbrăcată într-o toaletă scumpă și elegantă, ea se sprijină de brațul unui bătrânel caraghios, dar bogat, pe nume Alcindoro. Cei doi se asează la o masă vecină cu cea a tinerilor. Musetta îl iubește încă pe Marcello. Pictorul este și el puternic tulburat de această întâlnire. Ca să-i atragă atenția, Musetta începe să cânte o melodie prin care își evidențiază grația și cochetăria, sperând ca astfel să-i atragă atenția fostului iubit. Marcello este din ce în ce mai agitat. Simulând o durere atroce la un picior, Musetta îl trimite pe Alcindoro să-i cumpere o altă pereche de pantofi. Apoi, fără nicio ezitare, ea se aruncă în brațele lui Marcello. Veseli, cei șase tineri părăsesc cafeneaua întrucât realizează că banii pe care îi avea Schaunard nu sunt suficienți pentru a achita nota de plată.
Alcindoro se întoarce cu o nouă pereche de pantofi pentru Musetta, dar nu mai găsește decât nota de plată a tinerilor, lăsată de iubita sa.
ACTUL III
La bariera Parisului
Sfârșit de februarie; zăpada a cuprins întregul oraș. La un han de la periferia Parisului, locuiesc Marcello și Musetta. Mimi, chinuită de tuse, vine la Marcello și îi povestește acestuia despre neînțelegerile care au apărut între ea și Rodolfo.
Apare Rodolfo, care își petrecuse noaptea la han. Mimi se ascunde pentru a nu fi văzută de el. În convorbirea cu Marcello, Rodolfo dezvăluie adevărata cauză a îndepărtării lui de iubita sa: Mimi suferă de tuberculoză, moartea o pândește și ar trebui să se salveze, găsindu-și un protector bogat. Viața lor e plină de sărăcie și lipsuri. El nu este în stare să o ajute și cu durere în suflet este nevoit să se despartă de ea.
Zguduită de cele auzite, trădată de tuse, Mimi se apropie de Rodolfo, încercând să-și ia rămas bun. Dragostea lor este la fel de puternică și de sinceră ca în prima clipă. Cei doi amână despărțirea până la anotimpul florilor. Mimi îi lasă lui Rodolfo, ca amintire, boneta roz.
Între timp, Marcello și Musetta își desfășoară obișnuitul program de dispute zilnice. O ultimă ceartă se sfârșește cu o despărțire definitivă.
ACTUL IV
La mansardă
Din nou singuri în mica lor mansardă, Rodolfo și Marcello se gândesc la fostele lor iubite, Mimi și Musetta.
Sosesc Colline și Schaunard care nu au găsit nimic de lucru. Făcând haz de necaz cei patru tineri încearcă să uite de mizeria care îi copleșește.
Apare Musetta, care le povestește că Mimi, dupa ce s-a despărțit de Rodolfo, a intrat sub protecția unui nobil bogat. Neputându-l uita pe Rodolfo, ea l-a părăsit pe viconte, iar acum se află la parterul clădirii în care locuiesc tinerii, grav bolnavă și prea slăbită pentru a putea urca singură scările. Rodolfo coboară în grabă. Musetta povestește cum, îndrăgostită, Mimi a dorit sa-și mai vadă iubitul pentru ultima oară, căci își simte sfârșitul aproape. Epuizată de efort, Mimi se prăbușește pe un pat. Musetta se desparte de cerceii ei, încredințându-i lui Marcello, cu banii obținuți acesta va cumpăra medicamente și va chema un medic. Colline își va sacrifica paltonul pe care îl va vinde pentru a-și ajuta prietena. Rodolfo și Mimi își amintesc de clipele fericite. Mica bonetă roz se află sub perna sărmanei fete. Musetta îi cumpără bolnavei un manșon călduros pe care aceasta și-l dorea de mult. După o criză acută de tuse, dar cu un zâmbet fericit pe buze, alaturi de Rodolfo, Mimi închide ochii pentru totdeauna. O dată cu moartea ei, pare că întreaga boemă a tinereții s-a stins.