Hamlet în sos picant

O tragedie shakespeariană văzută... din bucătărie, prin ochii servitorilor și ai bucătarilor. Cu Hamlet în sos picant al lui Aldo Nicolaj, bine-cunoscuta poveste despre răzbunare și dreptate capătă valențe noi, o încărcătură mai degrabă comică decât tragică. Personajele noi introduse de dramaturgul italian, Froggy, Cathy, Inge, Breck și Grunter, transformă dictonul „a fi sau a nu fi” în „a mânca sau a nu mânca”, făcând din gătit arta supremă: „Și bucătăria e diplomație, armă de pace și armă de război”. Hamlet, Ofelia, Claudius și ceilalți eroi shakespearieni intră în plan secund, evoluând aproape caricatural, împinși într-o zonă ce frizează absurdul. Dar și în bucătărie, unde se gătesc feluri luxuriante, pantagruelice, impresionante prin titulatura lor – găină faraonă à la Sfinx, ficat à la Prometeu, limbă à la Plutarh, sufleu de fasole à la trompeta judecăţii de apoi, biftec în sânge de fiord, foccaccia cu piper à la Medeea etc. –, personajele lui Aldo Nicolaj acționează mânate de aceleași slăbiciuni și defecte, de gelozie, arivism, nevoia de răzbunare. E ca și cum personajele din umbră, ignorate până acum, își iau, în sfârșit, revanșa și se joacă demiurgic, dar tot în nota quiproquo-ului tipic dramaturgului englez, cu marii eroi shakespearieni, pe care îi lasă să se anihileze reciproc, în timp ce în bucătărie viața merge mai departe și restul e... mâncare.