Spectacolul Ficţiuni mici de România abordează teme încă tabu precum sexualitatea, relaţiile de cuplu ostile sau stranii, paternitatea şi maternitatea privite cu răceală, fără clişee sau greutatea de a accepta îmbătrânirea...
"Lectura Microficţiunilor înseamnă intrarea într-o Comedie umană a societăţii noastre, scrisă de un Balzac al zilelor noastre, a unei societăţi a frustrării dusă la limita tragicului, a unei societăţi a disperării, a depresiei, a angoasei, a atacului de panică. E o societate de sinucigaşi, dar şi de ucigaşi, de maniaci şi de obsedaţi de tot felul, manii şi obsesii e...
Spectacolul Ficţiuni mici de România abordează teme încă tabu precum sexualitatea, relaţiile de cuplu ostile sau stranii, paternitatea şi maternitatea privite cu răceală, fără clişee sau greutatea de a accepta îmbătrânirea...
"Lectura Microficţiunilor înseamnă intrarea într-o Comedie umană a societăţii noastre, scrisă de un Balzac al zilelor noastre, a unei societăţi a frustrării dusă la limita tragicului, a unei societăţi a disperării, a depresiei, a angoasei, a atacului de panică. E o societate de sinucigaşi, dar şi de ucigaşi, de maniaci şi de obsedaţi de tot felul, manii şi obsesii exercitate cu o incredibilă consecvenţă şi creatoare fantezie în raporturile interumane de toate felurile: între partenerii unui cuplu, între părinţi şi copii, între bunici şi nepoţi, între stăpân şi slugă, între înalt funcţionar şi funcţionar inferior etc. etc." Irina Mavrodin
Romanul Microficţiuni al lui Régis Jauffret, a fost distins cu premiul France Culture/Telerama şi premiul pentru umor negru Xavier Forneret.
"În acest climat actual de criză generală, înecaţi în obsesia sfârşitului lumii, umorul, absurdul şi aciditatea personajelor din Ficţiuni mici de România descriu exact societatea noastră bolnavă şi mâncată de ego. O societate care a încetat să creadă şi care acordă mai multă importanţă noilor gadgeturi tehnologice şi preţioaselor bijuterii electronice decât unei fiinţe umane. Întrebarea mea este: unde e locul inocenţei şi al visării? Oamenii surprinşi în acest spectacol reprezintă inocenţa noastră, puritatea noastră, adevărul nostru; reprezintă copilul pe care îl purtăm cu toţii în interiorul nostru, pe care însă îl ţinem prizonier, refuzându-i toate posibilităţile de a se exprima . De acestă dată el devine liber, conştient, asumat."
Eugen Jebeleanu
Comentează