Exil în pământul uitării

“Exil în pământul uitării” este un spectacol de teatru-dans, realizat cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la moartea scriitorului Barbu Fundoianu, evreu de origine română, critic literar, eseist, poet şi publicist de expresie franceză (1898, Iaşi – 1944, Auschwitz, Polonia). Spectacolul are ca punct de plecare ultimele clipe din viața scriitorului – interminabilele momente petrecute în vagoanele deportării către lagărul de la Drancy și punctul terminus – cumplita așteptare a trenului care urma să-l duca la Auschwitz. Regizoarea și, în același timp, coregrafa propune radiografierea unui mic grup de oameni prinși în cursa deportării, ale căror trăiri pendulează între confuzie, revoltă, resemnare, alienare. ”Sunt redus la un simplu număr! Îmi duc viața în valiză! Nu mai e timp!” (Benjamin Fundoianu- “Le mal des fantomes”)
Spectacolul se dezvoltă în jurul germenelui absurd, ce a caracterizat viaţa scriitorului, prins în mrejele jocurilor de culise din anii războiului. Destinul captivant şi tragic al lui Fundoianu, captat în "scrisorile doamnei Fondaine către familia Maritain" şi în dialogul acesteia cu un partener imaginar, constituie suportul psihologic, dar şi pretextul pentru limbajul gestual ce transmite o arhitectură emoţională inedită.