Cum m-am lăsat de gândit

"Cum m-am lăsat de gândit", fals tratat de non-gândire.
De obicei, suntem îndemnați să ne lăsăm de fumat, de alcool, droguri sau sex. Acum suntem învățați să nu mai forțăm neuronii.
Gândirea dăunează grav carierei!
Dacă ești într-o funcție de conducere și stai mult pe gânduri, adio! Ți-a și sărit scaunul directorial de sub șezut.
Anca Sigartau și 1-Q Sapro lansează un apel către "intelectualii obosiți" îndemnându-i să abandoneze gândirea în favoarea unei vieți lipsite de orice efort intelectual.
Cei doi oferă chiar și câteva soluții - vreo nouă - care să le ușureze celor interesați demersul. "Cum m-am lăƒsat", în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, pus în scenă la Teatrul Metropolis, este o falsă pledoarie în favoarea non-gândirii și inacțiunii. Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba prin pădurea defectelor umane și prin arta universală. "Focile sunt animale fericite. Pentru că nu gândesc", spune, din prima, unul dintre personaje. Aparent superficial, la primele dialoguri, textul derutează. Pe parcurs, descoperi plăcerea gândirii despre non-gândire. "Gândirea însingurează. Celui care pătrunde prea mult în firea lucrurilor, viața nu-i mai oferă surprize."
Ceea ce ar părea o banală înșiruire de pilde, impresii și dialoguri este un subtil joc care te plimbă prin vitrina virtuților și defectelor umane. Cum să te salvezi de capacana gândirii? Prin umor, ar fi o alternativă. "Umorul își are rădăcinile în bucuria pentru răul celuilalt", este o primă definiție a acestei calități de a râde în primul rând de alții. "Cum M-am Lăsat De Gândit. Mic Tratat Pentru Intelectuali Epuizați", cartea lui Hannes Stein, tradusă la Editura Nemira, oferă suficient "material" regizorului Bogdan Muntean pentru a transpune, cu mijloacele actorului, câteva rețete de supraviețuire în jungla celor care gândesc.