Cronica fantastică

La noi, în București cel puțin, vara e cald și lene. Și multe covrigării și, pe măsură, braserii. "Și oameni fel de fel, și mai așa, și mai așa". Noaptea e mai răcoare, "tot poți pentru ca să zici că respiri". Și la vreme de seară limba omului se dezleagă și dă-i fălci la vorbă.
Dincolo de "marea trăncăneală", simțim în opera lui Caragiale o adiere a suprafirescului care dă târcoale. Spectacolul nostru studiază permanențele umane, bazate pe imortalitatea spiritului lui Mitică, și, mergând mai departe, identificând chiar imixtiunea unei lumi supranaturale într-a noastră. Pentru noi, cotidianul este o taină. Iar în acest spectacol ne-am făcut o profesiune de credință în a potența taina prin taină, nevrând să denumim - nici nu credem că se poate - CINE, CE și CUM ne bântuie.