A douăsprezecea noapte

Dinapoi înainte, de la stânga în jos, pe față și pe dos, piesele lui William Shakespeare pot fi citite cu picioarele în sus, nu trebuie să stai frumos. De mai bine de 500 de ani oamenii le citesc și le pun în scenă pentru că, în orice poziție ai sta, poți să descoperi altceva.
În această dimensiune – a unui altceva și altfel jucăuș – se înscrie și spectacolul propus de Teatrul Ion Creangă, care ne provoacă, mici și mari deopotrivă, să explorăm opera shakespeariană prin joc. Să fie prinselea? Sau de-a v-ați ascunselea? „A 12-a noapte” aduce pe scenă farse și deghizări, cu bufoni, calambururi și confuzii, personajele renunțând, rând pe rând, la costumul de peste costum, și încetând să se mai prefacă.
Regizat de Peter Kerek, spectacolul-joc include în țesătura sa de reguli povestea unei deveniri, vorbindu-ne, și totuși glumind, despre lucruri serioase. Despre felul în care învățăm să ne acceptăm și să ne iubim, acceptându-i și iubindu-i pe cei din jurul nostru. Despre felul în care începem să ne descoperim pe noi înșine atunci când suntem foarte tineri. O abordare curajoasă, care îi va încânta pe cei mici, iar pe adulți îi va educa despre avantajele de a da în mintea copiilor.